vineri, 2 septembrie 2011

E doar superputerea de-a iubi.
N-am să accept să mă înveţe nimeni să iubesc.
Pentru că ştiu să iubesc.
Nici unul căruia i-am spus te iubesc nu s-a plâns că nu îl iubesc cum trebuie sau nu ştiu să iubesc.Un om care mi-a invadat sufletul rămâne pentru totdeauna în el. Nici o altă iubire de zeci de ori mai puternică nu poate detrona locul căpătat în suflet odată cu sentimentul dat la momentul când nu ştiam altă iubire. Doar omul care mă insipira o poate face..., eu de atunci îl voi iubi total şi ireversibil pe el de-atunci. Lăţind momentul ... e pentru totdeauna.
Când inima mi-e plină şi sufletul iubeşte, nici un alt zâmbet n-o să mă poată, nicicum, cuceri.

Aseară am primit cea mai frumoasă declaraţie de dragoste. Habar nu am de ce, aseară m-am simţit iubită şi în siguranţă. Ca doi nebuni glumeam să fugim în lume, să luăm un tren spre oriunde şi să lăsăm totul în urmă. Şi-atât de reală era dorinţa încât i-am simţit palma caldă cum îmi strânge pumnul într-o fugă veselă şi dementă spre gară. Ştiu sigur că în braţele lui ar fi o linişte frumoasă tare.  Ar fi  aşa timpul nostru: dement şi intens, ai râde de mine, m-aş supăra şi alinta, m-ai împăca şi iubi, am alerga la fel de mult cât am lenevi, am socializa la fel de mult cât am adora să ne ascundem de toată lumea, mi-ai lua flori, ţi-aş lua cadouri inutile, ţi-ar fi frică, mie nu, mi-ai citi, mi-ar fi ruşine, m-ai vindeca, aş trăi pentru tine, ai trăi pentru mine.