.Cand ma gandesc la mama,ma gandesc la energia ei,la zambetul ei.Asta imi da puterea sa imi traiesc viata asa cum ar fi vrut ea si niciodata sa nu uit ca mereu voi fi fiica ei..Mi-e dor de ea,mi-e dor de tot......te.am vazut pentru ultima data.Nu esti.Astept ore intregi sperand sa apari.Nici un semn.Mi-e dor sa-i aud glasul..sa-i spun ceva..orice...dar..uneori incepi sa realizezi ca de fapt vorbesti cu tine,nu vorbesti cu nimeni...te minti singur.Poate chiar exista ceva-dar nu simt..sa ma ajute sa inteleg:|..Sentimentele pentru ea au ceva deosebit si din cauza aceasta e singura rasplata pe care mi-a dat-o natura pentru moartea ei timpurie:|..Femeia aceasta,fata aceasta cu ochi negri, a fost singura fiinta pentru care eu am fost totul.Mi-aduc aminte de ea,bolnava,dar stiu foarte bine cum era intinsa,cu lumanari la cap.In zilele cat a stat moarta,uneori plangeam,dar uneori mai ieseam din starea care ma schimbat total si apoi iar plangeam...fericita dar cruda si egoista varsta...36 de ani!!:|...Am descoperit destul de greu,in coltul gurii,surasul ei de mandrie,care imi era atat de familiar.Plecase cu el in eternitate...o priveam lung,apasator,continuu...ca sa-mi satur ochii pentru totdeauna de ea.Cand am plecat de..''acolo''..hoinaream in nestire pe strazi,fara nici o tinta...alungam tot ce era in jurul meu,uitasem de toti,eram foarte rece si orice cuvant..de consolare probabil..il ignoram.
Eram goala de simtiri,absenta...nu stiam cum sa ma strang,sa ma fac mica..mica de tot..sa pier.Eram franta de oboseala desi nu faceam nimic..doar gandul ca a plecat ma obosea..si singura..parca toata lumea ma parasise si totusi toata lumea era langa mine.Aveam nevoie de aer,de libertate,de zgomot,de orice...pentru ca imi era groaza sa raman numai cu mine.I-am spus..''VINO INAPOI!''..dar nu:|..a intors capul,mi-a zambit,a facut un semn cu mana.Am alergat in urma ei dar n-am ajuns-o...am regasit doar valul ei de amintire...
